Cum aș putea descrie durerea de a părăsi soarele unui alean visat și doar pe alocuri trăit? Nu pot povesti! Cuvintele sunt sărace! Pietrele sunt albe, acoperișurile albastre, am fost în Cyclade... Mykonos, Santorini, Ios, Milo, Naxos și-n capăt de grecie, în Creta... Doamne! Chania a fost în acest periplu perla trăirilor mele eline! Pozele, bietele nu pot decât să fie sărace și ele! Asta e!Și de fapt ce pot fi pozele mai mult decât niște clișee brutale rupte din blândețea soarelui grec! Nu pot să adaug nimic. Am fost în Grecia și m-am întors... Albastrul însă a rămas acolo...
2 comentarii:
vara asta vreau grecia bruta, necizelata, salbatica. vreau sa merg cu cortul, trei oameni pe malul marii. doar maslinii si marea. ce ziceti, merita? sau mai bine sa aleg hotelul?
nu stiu daca merita cu cortul, nu am fost dar sunt locuri izolate, cu putini turisti, cu cateva vile dragute, cochete si unde grecia este mai salbatec
Trimiteți un comentariu