Emoțiile mele sunt determinate de fiece mișcare a universului, de o pală de vânt, de-un zâmbet ispititor și șăgalnic de fecioară, de bucuria suficientă a mamei mele cărunte, de surâsul pierdut și devreme uitat al vreunei trecătoare care nici nu mă știe, de plânsul sughițat al copilului meu blond, visat dar nenăscut, de puful zglobiu de păpădie, de albastrul atotcuprinzător din dimineața aceasta de mai, de mizeria omniprezentă în ființele moarte și-n ființele vii, de foarte multe pe care nici nu le zic, de altele pe care nu-ndrăznesc să le gândesc, de mine, de tine, de ei, de toți, de nemernicia bovină a unora dintre semeni sau a unora dintre colegii de partid, ce e aia nene, mă-ntreabă un copil, nu știu ce să-i spun, lasă copile, îi zic, e o poveste fără înțeles, hai mai bine să-ți spun despre iele și cosânzene și prinții înveșmântați în alb pe care acestea le așteaptă cu spaimă și dor...
a
De toate acestea și de multe altele pe care încă nu le știu dar pe care le-aștept și le voi!
a
Vorbesc doar de mine, de eu, de ceea ce simt, de ceea ce sunt... dar voi? Eu cred că sunteți la fel ca și mine. Aceeași plămadă. Aceleași emoții, în mare.
Întrebare: imaginea obținută pe retina mea nu poate fi identică cu imaginea obținută pe retina ta? Ba da, zic politicienii, ba nu, zic io!
a
Totul contează...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu