Vorbele mele se ridică undeva în podul spațiului în care le rostesc. Privesc. Zici că nu-s pe lumea asta. Zici că celălalt nu-i pe lumea asta. Celălalt este altul. Zici că nu ne potrivim. Nimic nu este așa cum ar trebui să fie. Oare suntem personaje halucinante de film horror? Replici cretine, priviri ucigașe, muzică de fundal sinistră... Totul este aiurea, nimic nu este ca lumea... Mă pufnește râsul. Visez/trăiesc aievea, nu! trăiesc/visez aievea... (Aș da zile de la mine/ să mai fiu o zi cu tine...). Totul este deplasat, gândurile mele sunt deviate (ori deviante!), mă simt străin, nu-mi vine nimic, asta este starea mea... acum, și ce? Oare nu suntem decât niște creatori de amintiri!
Mă uit la ceas... Timpul nu curge mereu la fel... (Depande! Ha!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu