El o place pe ea. Ea îl place pe el. Dar ei nu își vorbesc. Nimeni nu știe deci că ei se plac unul pe altul... Îmi vine să râd! (Asta-i din Shakespeare?) Dramă deci. Tragedie! Sau ce? Comedie poate, măcar să ne veselim. Fiecare suferă. În felul lui, propriu și original. (Vă rog să uităm politica! Vă rog!)
Mi-e dor să fiu îndrăgostit! (Pot să zic asta?) Mi-e dor să mă simt ZEU! Și dacă mă simt așa oare trebuie să recunosc?! Doamne, ce bine e să fi ZEU! Chiar dacă numai pentru o zi, chiar dacă numai pentru o clipă! Nu e extraordinar să strigi, copilă: Sunt zeul clipei tale! Sunt acum, tot ceea ce poate fi mai bun pentru ființa ta! Oricum nu vei înțelege! Acceptă rostirea simplă a acestor cuvinte!... (Nici o femeie nu o va accepta... Niciuna. Nu! De ce!)
Nu?! Deși nu ne cântărim? Deși nu am stabilit foarte clar regulile jocului... Cine sunt eu? Nimeni! Faceți cum vă vine! Liber! Nu am nici un drept să decid. Vă iubesc! Aș da zile de la mine/ să mai fiu o zi cu tine/ căci te iubesc la disperare...(Să mori de râs nu alta!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu