Nici nu ști cum e, nici nu poți să-l descri, acu' vine, acu' nu, trece iute ca vântu', uite nu-i, ăsta-i gându', poți să-l prinzi? Nu cred. Nu.
avb
Și zici: mă, tu ști: mă grăbeam spre casă, de ce! nu pricep, eram în mașină, și viteza se mărea din ce în ce fără să știu, poate pentru că gândul meu o luase înainte, (poate apăsam pe pedală ca nebunu' ) poate că inconștient vroiam să-l prind, era gându' că dacă toți avem aceeași rută croită de Mr.Destiny dinainte, merită oare să te mai zbați pentr-un traiect al relațiilor mereu aceleași, adică mă întreb, oare mereu reiterăm doar ceea ce știm, și oare vom sfârși întotdeauna la fel, oare chiar dacă încep din nou și din nou sfârșitul este mereu același?! oare nu învățăm nimic ca specie! oare EU mă manifest la fel pe același plan al existenței mele?... ce crud! ce banal! și voi ajunge forever la aceleași monstruozități de replici? Nashpa! (Epitet de sezon! De-nceput de mileniu! De ce-o fi!) Adică totuși: nu am nici o șansă?
ads
Adică chiar nu învățăm nimic din experiențele vieții și... chiar rămânem noi, mereu aceiași până la sfârșitul sfârșiturilor?... Doamne! Cred ca Lost este cel mai tare film serial al tuturor timpurilor! Pentru că nu ai pământ sub picioare! Pentru că te mută mereu! Pentru că nu ești niciodată în același loc și nici nu poți deplin să crezi că ști cu adevărat ceva! Oare nu este așa și-n viața reală? Ce știm cu adevărat? Trăim oare așa cum vrem! Cum ne dorim! Viața noastră este proiecția visului nostru? De ce ne mințim in fiecare zi? Pentru ce! Pentru cine!
ads
Da' n-ar fi abracadabrant( cool! super tare! bestial! beton!) să avem un buton care să schimbe stările? Da nu, alb negru, vrei nu, să facă click-click? Hî? Hî? Zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu