luni, 19 ianuarie 2009

Un zâmbet... sincer

Te uiți la cer și acesta e senin ca sufletul copilului tău, cineva face o glumă și râzi, vânzătoarea îți zâmbește comercial și parcă ai mai cumpăra încă ceva, bei o cafea și barmanul îți urează la plecare să ai zi veselă, îți suni un prieten pentru că nu l-ai mai auzit de mult, mulțumești pentru mâncarea pusă pe masă și pentru ceea ce ți se oferă zi de zi, dăruiești atunci când poți să o faci și alte sute de scene de viață pe care nu le cuantifici sentimental...

Și te întreabă cineva: ai fost sincer? Fi foarte sincer! Zbang! Da zic, n-am știut că sinceritatea are mai multe grade!! Ești sincer sau nesincer! Nu poți fi foarte sincer, extrem de sincer...

Și mi-a căzut pe față un zâmbet nesincer în dosul căruia se ascundea o tristețe sinceră.

Un comentariu:

zambile spunea...

sincer?
aş alege o tristeţe sinceră unui zâmbet prefăcut
foarte sincer?
cred că nu pot fi decât faţă de mine
faţă de ceilalţi?
există întrebarea "oare merită?" la care oricât de mult ai vrea să răspunzi, atâta timp cât e o întrebare poate avea o serie de răspunsuri

extrem de sincer?
e o doză de nebunie sau de curaj?