Ști?... Mă gândesc întotdeauna la Grecia ca la o femeie! Misterioasă și prietenoasă în același timp, care fuge mereu și care mă așteaptă mereu, care mă știe cum sunt dar niciodată deplin, pe care o văd în răstimpuri și care cu toate acestea mă-mbrățișază cald de fiecare dată, sălbatecă și blândă deodată, care mă așteaptă fără să-mi spună cu dor și durere și drag, pe care o înșel uneori ticăloșit de clipă și care mă iartă cu o lacrimă mută, și care mă iartă și nesfârșit... Una care nici nu există, care e vis și dorință de mai! Și încă nu am zis nimic despre ea cu adevărat!
Și sunt îndrăgostit poate tocmai de aceea mereu de ea! Mi-e dor de Grecia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu