duminică, 20 octombrie 2013

20/XI

duminica, foarte devreme, m-am gandit sa-mi fac un alt blog, cu o adresa x, pe care nu o va sti nimeni, obscura, ascunsa, si sa arunc acolo cuvintele care imi vin, ma gandeam amuzat ca daca voi crea o adresa de genul aghetftetdfcec.blogspot.com si nu voi face nici o legatura cu ea, nici un link, :), nimeni nu va da de adresa asta, va fi ca o strada care nu exista dar pe care locuieste totusi un om... eu, adicatelea... alt gand era sa scriu iar cu o frecventa impusa, sa imi dau deziderat si sa pun rand dupa rand, chiar daca totul va fi sau va parea devalmasie... mi-a trecut prin cap si chestia asta...

vineri, 2 august 2013

dreptul de a judeca

judecata inseamna a cugeta, a adãsta si a statornici asupra unor lucruri, adica a gandi si a stabili niste reguli pentru ceva, a emite o parere... pe de alta parte a judeca inseamna si a imparti dreptate fara partinire dupa o adanca cugetare; in ambele cazuri deci, cugeti, in ambele cazuri stabilesti, pui hotare, granituiesti... asupra a ce poti judeca?! asupra a ce te pricepi si ai calificare. in sensul deformat al cuvantului democratie insa, asupra a orice. poti sa iti dai cu parerea despre câte-n luna si in stele. de fapt intotdeauna trebuie sa vorbesc in cunostinta de cauza. nu stiu/ nu vorbesc. am prin urmare dreptul de a ma judeca pe mine, cel care intr-o anume faza se cunoaste... ma cunosc, ma pot judeca... nu cunosc/tac din gura...

miercuri, 17 iulie 2013

intr-unul din feluri in iulie 2013

marea, cetatea, ploaia, ceata si iarasi marea... suprema conciziune, poate niste prescurtari neadecvate, doua luni, saizecidezile, pigmentate cu zile de reghin, grecia, syros, serifos, thira, heraklion, chania, oia, paros, firenze, pisa, san gimignano, chianti, aberdeen, edinburgh, inverness, aultbea, insula skye, loch ness, fort augustus, london, sovata, constanta, olimp, neptun, agigea, tuzla, mihai margineanu, liberty parade, popasul pescarilor, lacul melcilor, marea...

un fel placut, diversificat... m-as putea obisnui. 

miercuri, 10 iulie 2013

in india, jaipur, la marigold hotel

am vazut iar un film fain, chiar daca mai tarziu... ori mai bine ca mai tarziu, pentru ca lectia faina este ca in final totul va fi bine si daca nu, inseamna ca inca nu este finalul... these foolish english.

the best exotic marigold hotel de john madden. judy dench si bill nighy. extraordinari...

marți, 14 mai 2013

ghilimelele mele

m-am gandit initial sa insirui niste cuvinte asemenea unor margele, unele dupa altele, semnificative si pline de intelesuri si talc iar apoi sa pun autorul, si ghilimelele evident, care sa arate ca sunt ale altcuiva dar m-au impresionat pe mine, acum, si aici, si ca mi se pare nemaipomenita alaturarea lor iar chimia pe care o secreta in mine, eu niciodata nu as fi reusit sa o descopar... am o carte in biblioteca cu citate din autori celebri, aforisme, vorbe mari... de-alea de se puneau pe promotii cu ceva ani in urma, poate se pun si acum... in fine, nu pun ghilimele, nu dau citate, nu-mi vine in minte nici un autor reprezentativ, nici o vorba mare, sunt melancolic, nostalgic, am ochii deschisi si zambetul spart... ma uit imprejurul meu, sunt singur... intr-un anumit fel ceasul acesta nici nu poate fi trait altfel, si am atat de multa uimire gandindu-ma amuzat la felul in care fiecare litera poate reverbera diferit in celalalt functie de tot felul de stimuli... sunt satul, bolnav, acasa, am crampe, plictisit sau nu sunt nimic din toate astea... cum poti descrie douazecisipatrudeore traite treaz in cateva cuvinte cuiva cu un ciclu normal diurn-nocturn, poti, nu cred... ce-ti trece prin fata ochilor, ce vezi, si ce-ti amintesti din toate acestea, nu cumva esti bolund, blestemat, beatificat de zeul ocrotitor al fiintei tale, merita sa incerci sa spui ceva, altceva, altcuiva, celuilalt de din afara ta... la prima instanta nu merita, dar daca intr-adevar nu ar merita atunci ce mai ramane important in viata asta... caci pare-se comunicarea, mesajul pe care cumva il ai, il sti, câtul tău este cel important, singurul... semnul tău transformat în artă, Z-ul ăla de la Zorro... :)))



 

vineri, 26 aprilie 2013

iar e de prisneag...

printr-o conjunctie favorabila si prietenoasa a planetelor sistemului nostru solar, astazi am ascultat si eu, norocosul de mine... incercand sa pricep si sa aprofundez oarecum, sindromul sau termenul psihologist de: patologie obstructiv huliganica uniform radiata... foaaaaaaarteeeeee complicat, si stintificios (!), am inteles tot, aproape tot, numai cu prisneagu' n-am inteles cum sta treaba... l-am intrebat pe mr.google care zice la primul search: Nu s-a gasit nicio definitie pentru: prisneag. betoooooon... cu castile pe cap, pendulandu-l de la stanga la dreapta, urland ca as vrea sa fie cineva langa mine cand mi-i pohui... adica cand mi se rupe cum traducea cineva pe-un alt blog, termenul...

sa fie de pofta...

 http://www.youtube.com/watch?v=d3GgFvm29Ig&feature=share&list=PLCsckldGJOKs4mHSd2bFDP8ZpO1iB7XEz,

miercuri, 24 aprilie 2013

cioburi

ma intorc inapoi si ies din mine... ma dau in laturi, privesc, in jurul meu devine parca in jururile mele pentru ca acum suntem doi, nici unul intreg, nici unul astfel normal, fiecare cu dorinta lui de implinire... nu e bine, niste cioburi ravnind sa fie iarasi o singura parte.

marți, 23 aprilie 2013

o scama

unele cuvinte iti sunt prietene. le gasesti nu stiu cum mereu in preajma. ai nevoie sa te exprimi, si iata, ele, cele prietene iti sunt la indemana. evident, unele nu sunt prietenoase, altele necunoscute, le intuiesti ori si mai rau nu le recunosti... riscul este ca daca cele ce stau in intimitatea ta sunt putine, sa le folosesti pana cand obosesti, si tu , si ele, si ceilalti...

am avut un gand. nu l-am prins dar am cules o scama de pe haina lui...

vineri, 29 martie 2013

intre ghilimele

intrebarea aia care uneori ma framanta, mai ales noaptea, mai ales ploaia, cate cuvinte m-au cautat si nu m-au gasit, cate carti nu m-au scris, cate m-am risipit, cate as fi putut fi si cate m-am multumit sa raman, cat ar fi trebuit sa citesc si de cate n-am avut vreme, sau nu mi-am cautat sau timpul nu m-a aflat sau zeci de alte scuze penibile si care intr-un ceas ud, ca acum, ma-ntristeaza...

de aia uneori am senzatia ca sunt intre ghilimele si astept sa re-devin...
:)