ma intorc inapoi si ies din mine... ma dau in laturi, privesc, in jurul meu devine parca in jururile mele pentru ca acum suntem doi, nici unul intreg, nici unul astfel normal, fiecare cu dorinta lui de implinire... nu e bine, niste cioburi ravnind sa fie iarasi o singura parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu