x

ca si cum lucrurile pot fi mereu spuse si astfel clare, asa in inchipuirea noastra, a mea, se desfasoara pasii, intaiul, al doilea... ma rog, regulile de punctuatie ale comunicarii se transforma, oricum se dezvolta, bagi un smiley si inseamna ca zambesti, doua trei paranteze, suplimentare si deja esti vesel, razi, poti avea sentimente, te bucuri, lucrurile evolueaza, comunici, transmiti, semeseuri... cuvinte putine, concentrate, semne, coduri, si intelesuri multiple, inapoi la altamira... si la un moment dat, fata in fata, ochii nu au stralucire, nu mai au, nu mai sunt luminite, doar niste anime de doi bani... x-uri in loc de sclipiri, interogatii dez-interiorizate, nimicuri, intrebari fara sens, prostii...