postare noua

de parca lucrurile s-ar putea schimba, ca si cum proverbele ar putea fi uitate, noi, vechi, cum or fi ele, ca si cum noi insine nu am mai fi noi, ce gluma, tarele noastre identice cu pacatele noastre, noi identici atat cu minusurile cat si cu plusurile noastre, noi roma si atena deodata, ca si cum ar conta, nu conteaza, nimic nu conteaza, plusurile nu se vad, minusurile nu se simt, platon si aristotel deopotriva, academie si liceu, totusi comparatia nu rezista, mai bine ne oprim si varsam o lacrima, a doliu... mi-e scarba...