nu mai știu de ce țin blogul ăsta! iar am senzația că mă învârt în cerc, că zic aceleași cuvinte, că fac aceleași gesturi, că privesc aceleași stele, că visez aceleași vise, că dau din nou în aceleași străchini, că nu se schimbă nimic, că eu nu mă voi schimba niciodată, că voi fi mereu același doar mai obosit... iar vorbesc în pustiu, iar văd lucrurile înainte de a fi, iar Ochiul meu înregistrează febril, parcă m-ar fi dat cineva pe replay.
uneori nu-mi pot înțelege nici eu cuvintele și le scriu cu disperarea amară că notându-le și-așa, dezlânate și fără noimă, îmi voi aminti prilejul lor. coborârea umerilor în umilința lui n-am ce face mă deprimă. ba ai, îmi vine să urlu...
...dar dacă mă voi trezi în același prezent însă eu voi schimba viitorul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu