degetele trec peste taste indiferente, niciuna nu zâmbește, niciuna nu clipește, nu există click și carevasăzică nici declic, fiecare cu a lui, degetele levitează, tastele adastă, gândul e mort, conexiune întreruptă...
azi dimineață, înainte de șapte, soarele abia se ridica de după dealul din stânga mea, molcom, își lua avânt pentru prigoana care avea să o abată peste lume câteva ore mai târziu, eu priveam vârfurile din Retezat, Peleaga cel mai mare, mai în stânga, pe care am fost acum doi ani, și Retezatu, mai în dreapta, pe care am fost când aveam șaptesprezece ani...
și acolo unde stăteam eu era punctul de joncțiune al lumilor mele, civilizația în spate, munții în față, în stânga apa jos în hău și soarele deșteptat și încă blând și-n dreapta plin de greieri, nici o suflare de om...
și m-am gândit: pe drumul ăsta dată trecută aveam șaptesprezece ani...
Un comentariu:
Gnduri frumoase ! Expresii simple inteligente si artistic ,,rasucite,,.
Trimiteți un comentariu