zice-se că anul are 12 luni. oare cum e să te simți înainte de astea 12! în luna de dinainte? că încă nimic nu a început! că nimic nu are sens. că ești în luna 0. aia fără cuvinte. pui mâna pe pix și după două clipe îl arunci cât colo. nimic nu are sens, bre! ce draku' să scri, dacă sensul este mai 'nainte de scris, deformat! și oricum înțelesurile sunt altundeva, ascunse, pierdute, furate, naiba știe, mai bine uităm. în anul oricui poate apare la un moment dat, luna 0. eu sunt acolo. iștenem!
ce draku' e luna 0? prietenii tăi îți vorbesc, rotunjesc cuvinte, te privesc, au așteptări, fac gesturi către tine, îți trimit semeseuri, iar tu... puii mei, tu te simți absent... nu-i luni, nu-i ianuarie, nu-i întâi, tu ai rămas undeva în urmă, nu-i nici zona crepusculară dar nici departe nu-i de ea, tu ești în zona 0, ești nicăieri, niciunde, undeva între decembrie și ianuarie, în bucata aia mică de zero... iar colac peste pupăză, (vorbă din popor pe care nu am înțeles-o niciodată foarte clar) atunci când totuși, încerci să iei distanță, să faci gestul cuvenit de depărtare, să ai detentă, îți moare un prieten drag, de întâi, întâi, ÎN ÎNTÂI...
futu-i mama ei de lună zero, cât aș fi dat, dac-aș fi știut, să o lungesc, să fie infinită, iar ziua de ianuarie întâi să nu mai vină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu