săptămâna trecută am participat la inaugurarea unei fabrici în parcul industrial din târgu-mureș. lăudabil. curat, profesionist, familie de patru generații, mic spectacol, vizionarea procesului tehnologic, pahar de șampanie, un fursec, o grisină, o chiftea, videoclip de prezentare, ce mai, așa cum trebuie... aplauze. ceea ce mi-a atras însă atenția, amuzându-mă, a fost invitația pe care am primit-o. de fapt nu m-a amuzat când am primit-o, (de altfel ea fiind foarte bine realizată tehnic, cu exact informațiile care trebuie în două limbi, când o deschideai pe stânga în engleză iar pe dreapta în românește, aspectuoasă și tipărită pe material de calitate) ci atunci când, nerăbdător fiind, întrucât față de ora anunțată deja evenimentul era în mare, mare întârziere, am mai citit-o odată... acolo. o aveam la mine doar.
în engleză scria ceva de genul: vă invităm la inaugurarea... bla-bla-bla... care va avea loc at four o'clock p.m. iar în românește scria: vă invităm la inaugurarea... bla-bla-bla... care va avea loc începând cu orele 16.00. extraordinar, mi-am zis. și m-am liniștit, așteptând apoi resemnat să înceapă evenimentul. e o diferență aproape insesizabilă dar care la români duce către acel relativ și derizoriu de care suntem mai mereu înconjurați. așa mi se pare mie. englezul știe că meeting-ul e la 4, românul că începe odată cu orele 4.
nu există o ordine clară, lucrurile nu sunt precise, nu avem ceasuri exacte, sferturile de ceas nu sunt academice ci mitocănești. am avut întâlniri cu oameni politici la care eu veneam la 4. ei după un ceas, între timp rezolvau trebile țării, aveau scuză, și oricum... la noi treburile... abia ce au început.
cine știe, probabil la noi, și miezul nopții nu e la 12 noaptea ci se desfășoară începând cu orele 12 noaptea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu