1.12
Oare
sa fie numai chimicalele cele care decid totul pana la urma in mintea noastra,
si sufletul sa fie doar o inventie filosoficeasca, nu-mi vine sa cred... ma
gandesc cum poate sa ti se para acelasi om intr-o anume stare a ta, deosebit...
determinata de te miri ce, de zambetul celuilalt, de ambianta prietenoasa, de
muzica melodioasa, de melancolia ta ori de gandul trist dupa ceva sau despre
ceva, sunt atatea ingrediente care la un moment dat pot sa iti dea plenitudinea
momentului pe care ai putea sa il traiesti cu cineva, iar tu te intalnesti cu
el atunci cand trebuie, totusi... daca esti norocos, si il idealizezi, pe EL, celalalt, oare de ce
se intampla astfel, se varsa alte şi alte chimicale... sau ce, si mai
tarziu oare te ia valul sau ti se ia valul, afli ceva sau nu afli nimic, caci
mai tarziu este posibil sa nu mai fie zambet, sa pierzi starea buna, si sentimentul
cald, dintr-odata nu mai esti acelasi, si nici celalalt nu mai este acelasi,
doi straini care ajung sa se urasca, sa nu se mai placa, si parasesti locul,
intai mental apoi fizic, mintea ta intai, apoi sufletul, suna retragerea si o
tai, fugi, te desparti, asta e... si Doamne ca in realitate nu se intampla cum
am povestit eu in cateva cuvinte... trec uneori clipe, zile, ani... trec
secunde lungi ca anii, trecem noi insine pe langa noi, trece cerul pe langa
stelele si clipele care am putea fi, ne stingem in toate clipele de dupa
desteptarea ca am fi putut lumina altfel.../
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu