23/XI

astazi nu am nimic de spus, parca granitele fintei mele nu sunt in regula, se misca, se strapezesc, devin translucide, translucente, dispar, zici ca nu mai am hotare, alerg in sus si-n jos fara rost, nu am un zid de care sa dau cu capul si-n care sa ma opresc, ma pierd in nimicuri in absenta peretelui ferm, nu mai constientizez limita, ma risipesc... ardeleanul ar spune ca trebuie sa iti zica cineva raspicat: ho, pana aici... dar daca acest ho care zagazuieste, care pune hotar nu este, eu sunt fara hotare, sunt ne-hotărât, hotarul meu este astazi intr-un loc pe care eu nu-l zaresc, altundeva, ma pierd in departele meu...