intre certitudinile mele, ceea ce stiu cu siguranta si ceea ce imi lipseste in mod absolut dintre cunostiintele mele, ceea ce imi este departe de a sti, se inscrie ceea ce mi se pare, aparentele, ceea ce nu stiu in mod clar nici ca este nici ca nu este... mi-se-parele nu e un stiu, nu e cert, nu e clar ci doar o senzatie, e substanta parerii, poate fi dar poate la fel de bine sa nu fie, nu avem siguranta clara a stiutului, nu stiu inca... e mai mult decat nu stiu, dar nu e nici un stiut... este pe drum, mi-se-parele este intre stiut si nestiut...
insa o sumedenie de decizii ale gesturilor fiintei mele le-am edificat pe ceea ce mi s-a parut si nu pe ceea ce am stiut sau nu...
bunica-mea zicea: misampare... primul a are caciulita, nu am caractere romanesti, oricum misamparele ei este un pare-mi-se ardelenizat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu