Că uneori se rupe clipa-ndouă, că alteori n-am grabă, glas dar vremea-i parcă fără de oprire, că privesc pe geam apusul cu uimire, cum își trântește roșeața peste oraș, că aștept, că tac, că râd, că număr secundele-fecundele...
Că mă simt înfrânt de timp când trebuie să plec, c-aș vrea să-nchei și eu odată o simfonie neterminată...
Ști-tu-ști?
2 comentarii:
frumos, desi nu e in versuri asta e poezie
frumos.
La multi ani !
Trimiteți un comentariu