Sunt lucruri pe care nu le poți face oricând, oricum. Sunt vorbe pe care de asemenea nu le poți rosti în orice moment. Trebuie să le aștepți vremea. Să le sosească sorocul. Să fie așa... pe îndelete. Adică fără grabă, în liniște, fără pripă. Ce fain ar fi! Să ne trăim și viața pe-ndelete. Oare moartea nu s-ar putea să vină așa? Pe-ndelete? Să nu mai existe morți năpraznice, fulgerătoare și dureroase?
Îndeletea asta pe care cel mai adesea o dorim și ea nu mai vine... Timpul potrivit, clipa propice pentru sinele nostru, pentru taină, odihnă, liniște. Pentru iubire. Pentru dragoste. Încetu' cu încetu'.
Să le fac pe toate așa, pe îndelete... Se poate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu