Am fost întrebat: cum ești? Nu am răspuns. Nu-mi venea nici un răspuns potrivit. Ceea ce îmi apărea pe ecranul minții mele cu litere mari era chestia asta: în bătaia vântului.Mă simt, așa... în bătaia vântului.
Am găsit ceva scris demult:"eu nu am rădăcini/ pe mine vânturile-n față drept mă bat/ și ploile mă poartă prin noroaie/ în jur eu am numai străini/ nici frunze n-am sau s-or fi scuturat/ cândva, atunci, la cea din urmă ploaie... ". Notația de dedesubt zice: (uscat - bătrân?!) sfârșit de octombrie, 1992 București, 30.
Așa mă simt. Așa sunt. Azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu