Cele 500 de cuvinte

Zice-se că înțelegem câteva mii de cuvinte dar în vorbirea curentă utilizăm doar 500. Și că ăia mai învățați, profesorii, literații pot folosi uzual până la circa 1500 - 2000. Omul obișnuit rămâne cramponat în cele 500. Atâtea sunt și cuvintele elementare pe care ar trebui să le ști într-o altă limbă ca să te poți face înțeles. Nici nu-s multe! Dacă înveți 2 pe zi în mai puțin de-un an ai habar de portugheză de exemplu. Și ce muzicală e limba aia!

Data trecută m-am întrebat dacă avem vreo tară. (nu țară!!) În Dex scrie că tară înseamnă: cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu. Ce de înțelesuri! Le pricep pe toate dar câte oare intră în cele 500 de cuvinte!

Mi-a venit în minte chestia asta cu limbajul limitat, trăgând cu urechea la discuția unor tineri în care unul îi povestea celuilalt, ce film văzuse el cu o seară înainte. Iar descrierea abunda în epitete ca: mishto, cool, ka lumea, superfaină (de fapt super ăsta e deja un grad de comparație, unele femei din filmul acela erau descrise ca supermishto, supercool sau tari de tot sau supertari ori bunoace!!!). Am zâmbit amuzat. Un loc pitoresc devine azi: ceva de vis, super, foarte fain, raiul pe pământ... Utilizăm zi de zi aceleași clișee. Cele 500 de cuvinte se îmbogățesc cu altele noi, cu aceste clișee iar altele se elimină singure prin neutilizare.

Știu leacul pentru a ne însănătoși limba. Ar trebui să citim mai mult, și sigur mai multă poezie...