două vorbe, îmi place în continuare dodo, și mi-a fost recomandat serialul lie to me, că merită văzut. merită. oricum tim roth face un rol drăguț și unele episoade sunt excelente, nu-i ușor să ai în față un om care te ghicește după mișcările feței, ochi, sprâncene, buze, totul te poate trăda, corpul, vocea, pulsul... mai poți avea oare bucurie atunci când cel din fața ta nu-ți poate ascunde nimic? când vezi în el ca-ntr-o carte deschisă... când ști că pleacă de lângă tine în timp ce încă te ține în brațe... când nu ai nevoie de cuvinte ca să simți răceala insidioasă a hăului... când orice ar spune tu ști de fapt ce se ascunde în spatele cuvintelor și iată cum, ele cuvintele pot să ascundă în loc să dezvăluie...
do do l'enfant do, bebe dormira bientot, lie to me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu