aseară, câteva clipe, minute, nu știu cât, am rămas cu ochii pironiți pe televizor, dădea Zorba, the Greek, film alb-negru, unicul, și cred că nici un remake vreodată nu se poate apropia de ceea ce a realizat Anthony Quinn în filmul ăsta, poate rolul vieții lui, sunt câteva replici care în cartea lui Kazantzakis nu apar în același fel, redate de vocea lui Quinn, ești căsătorit, îl întreabă Basil, Alan Bates, și Zorba se uită mirat, sunt om, sunt bărbat și e normal să fi făcut și eu greșeala pe care o fac toți oamenii, bărbații, normali, da, căsătorie, nevastă, copil, casă, tot tacâmul, the full catastrophe zice Zorba, dar tu îl întreabă pe englez, eu sunt singur, zice ăla, too many books, spune Zorba...
http://www.youtube.com/watch?v=cHAqdZ2f5cM,
din afara ordinarului, tu nu ești anormal doar că trăiești prea mult în imaginar, Zorba nu zice asta, că nu poate, nu știe, dar el intuiește că viața trece pe lângă Basil iar secvența finală este demențială, ceea ce îi lipsește scriitorului este distanțarea față de real, un dram de nebunie, madness... teach me to dance, asta fiind ieșirea din normă, again, depărtarea de cele ce sunt, hop zice Zorba, ne trebuie hopul, depărtarea, zvâncul, râsul, hohotul ca să ne depărtăm de cele rele, hop-hop-hop,
http://www.youtube.com/watch?v=IeBxzpwGh_A
no, acuma imaginați-vă că romanul lui Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba este de 100 de ori mai bun decât filmul, care este extraordinar... hei boss, cititorule, privește întotdeauna înainte filmul și apoi citește cartea, vei fi în câștig, întotdeauna cartea este mai bună, cartea îți va reliefa și restul nespus în film...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu