dacă cumva, întâmplător, ca-n povestea aia veche, de-o povestii mai-nainte, văd că împăratul e gol și are coarne, și tac... înseamnă că mint? omisiunea e minciună? te poți scuza la o adică spunând că ai uitat? că nu ți s-a părut important?!
în democrație majoritatea decide, toți au dreptul să-și spună oful, să-și dea cu părerea da' până la urmă cei mulți decid. dar dacă minoritatea vede bine? și dacă minoritatea ajunge să decidă, trebuie obligatoriu să ajungem la un dictat? pe ce anume se construiește bunul discernământ?
no ho! prea multe dileme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu