un scenariu printre atâtea altele. nu obligatoriu dar posibil. te uiți în stânga, te uiți în dreapta, ce poți alege! când simți că în palmă ai doar nisip fin, care indiferent cât ai strânge pumnul tot dispare printre degete, mai devreme, sau mai târziu, alegi sistemul de iluzii. acela care îți pune osul în fața nasului, destul de departe să nu-l poți atinge dar suficient de aproape să-i simți mireasma care te pune în goană, flamând. și până la urmă nu osul este de fapt ceea ce trebuie să prinzi ci alergarea însăși. importantă este fuga în sine și nu ceva-ul după care fugi.
te oprești doar atunci când ai îmbătrânit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu