m-am uitat a doua oară la elegy, mi s-a părut mai bun ca prima dată, poate că l-am privit cu alți ochi, ochii de după, de mai încolo. inevitabil ochii mei și-au schimbat perspectiva. cu câteva sute de zile. mă-ntreb ce vreau de fapt să văd. ce aștept!... era un personaj care îmi aducea cu putere aminte de cineva drag. who can it be? now!
am prea puține adjective în textele mele. trebuie să fac o cură de adjective... consuela spune: sunt captivă în mine însumi. și nu este nici un adjectiv în cuvintele ei. iar cartea va fi diferită dacă o vom reciti peste zece ani. ochii mei au revăzut filmul ăsta mai repede de zece ani. și e altfel. uneori mă simt și eu captiv în mine însumi. alteori nu. poate sunt tot timpul și e doar o problemă de simț.
e infimă uneori distanța care ne separă de pragul dincolo de care găsim bucurie... și poate chiar o furnică să ne împiedice cu mersul ei apăsat de a da peste prag. s-avem bucurie deci! eu am: l-am descoperit pe arvo part.
http://www.youtube.com/watch?v=E-t5Nk49yZs
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu