nu am o identitate culturală precisă. am mai scris oare lucrul ăsta aici? adică nu pot să adaug nimic, concludent, ființei mele, în plan cultural. așa simt acum. nu am făcut nimic... e drept, am scris o carte. dar doar o carte, nu se pune. îmi spunea anul trecut cineva, că e mai greu cu primele 50. Doamne, asta este o glumă de scriitori consacrați sau ce! ce contează, până la urmă, numărul!!! cantitatea! ceea ce transferi Celuilalt? sau eliberarea care ar trebui să vină după!
am iar sentimentul ăla de uomo finito al lui Papini. toate îmi par spuse, scrise, făcute și mă ia așa o lehamite. de lipsă de sens. probabil marțea e de vină. și cele 3 ceasuri rele ale sale. ăsta o fi unul dintre alea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu