hai da ha la maramu' măi, mână mă și rupe-o mă... hiiiiiiii măăăă, tulai mă și rupe-o mă, zî mă la maramu mă, hai mă... toată chestia asta este extraordinară și îmi pare în orice condiții autentică, este visul cel mai des, cel care îmi vine și mă frământă, este unu care seamană cu Pintea, care no peritu numa un pic so odinitu, și-n care io sar peste brazi, numa on pic, fără să mor, fără să cad, zburând nesfârșit, sărind așa nefiresc, peste crestele brazilor, prin aer, cu melodia aia în cap, în urechi, că doar pintea no peritu, numa un pic so odinitu, ș-acol flori o răsăritu, ș-așa no...
azi e baba mea, și mi dor de Pintea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu