Întâi îmi pasă de mine. Și de ceea ce mi se întâmplă sau mi s-ar putea întâmpla mie. De burta mea în care investesc constant. Și de tabieturile mele. De pensia mea. De viața mea. De siguranța mea. Și mai întâi, da' nu mai ziceți nimănui de plăcerile mele. Alea care mă îmbucură și îmi aduc satisfacție. Chiar orgasmică. De minele meu enorm și egoist... Io să mă simt bine! Apoi de familia mea. De copii mei mai întâi. Și de ceea ce ar putea păți ei. De tata, de mama, de frații și surorile mele. Dacă am. De nevastă-mea. De bunici, de unchi, de mătuși, de nepoți, de veri. De-al doilea, de-al trilea, de-al patrulea... De toate neamurile mele. De ce li s-ar putea întâmpla rău lor. Aceștia îmi vor fi mai degrabă recunoscători decât ceilalți. Normal nu? Doar avem același sânge.
Apoi de prietenii mei. Din liceu. Din facultate. De șpriț. De afaceri. Cei care nu uită. Cei care m-au salutat. Care au vazut în mine marele om care aș putea deveni. Care știu să aprecieze un favor. Mâna întinsă. Gestul. Care mă periază fără slugărnicie. Sau uneori cu.
Apoi partidul. Ăsta nu uită. Și te ridică sau te coboară. Si mai ales te propune. Nu poți nimic fără partid.
Apoi de cei care mă mituiesc când trebuie. Cum trebuie! După caz.
După aia poporul. Oricum asta este text. Poporul înțeles ca fructele. Care nu-i. Fructele sunt merele, perele, strugurii dar nu un anume măr sau pară sau strugure după cum poporul suntem toți dar nu un anume Ion sau Vasile sau Gheorghe. Niciodată nu ști exact cine este ăsta. Nu poți arăta cu degetul , tu ești, tu nu. De obicei cine e cu tine face parte din popor, ailalți nu. Vax! Dar e un discurs bun întotdeauna! Și prinde! Dacă mai tragi și o lacrimă sau ți se inmoaie vocea ești un om politic făcut.
După aceea vine țărișoara mea. Patria! Pentru care ești in stare să te bați cu oricine. Să te ridici în picioare cu smerenie. Să plângi! Să sudui. Să duci mâna la chipiu când se înalță steagul. Să asculți cu pioșenie Sfânta Liturghie. Dacă merită!
A mai rămas cineva? Cetățeanul? Care cetățean! Ăsta-i sigur din popor. Sau din vreun partid. Sau din familie. Și dacă nu, îi dăm un steguleț. Sau un mic și o bere. Un tricou și-o bască. O insignă. Sau ceva mai subtil. Îl mituim cumva. Oricum dacă nu face parte din nici o grupare habar n-are ce se întâmplă pe lumea asta. Și ce i se întâmplă și lui! Să meargă la vot! Ofcors!
Nu vă amăgiți! Lasciati ogni speranza voi ch' entrate! Am uitat oare pe cineva?
Vai nouă! Oare așa gândesc toți oamenii politici?! Chiar n-avem nici o speranță? Îmi vine să-l înjur pe Dante. El e de vină! Bistoș...
Un soare superb a fost astăzi la Sovata, iar sus pe pârtie zăpada sclipea de parcă s-ar fi spart mii de globuri argintii! O minune... Cu chipul scăldat în lumină mi-a părut rău dintr-odată că anul acesta se va încheia așa de curând! 
