Oare când ajungi să faci diferența? Și dacă nu pricepi tâlcul ascuns al evenimentelor care se derulează implacabil și netulburat cel puțin să adulmeci mireasma subtilă lăsată în deplasarea șoptită de trena veșmintelor diafane în urma implicării perpetue a celui care totuși... veghează. Să ai intuiție!
Copil atingi cu degetul focul fără să ai încă conștiența faptului că arde, că doare, că e bai... O faci de câteva ori. Înveți treptat. Crești însă și totul se complică. Sunt focuri care nu ard precum focul ce pârjolește totul în cale. Sunt unele lucruri care nu ard incandescent, pe dinafară ci te mistuie tenace pe dinăuntru. Ambiția, puterea, ura, iubirea...
Primești doar sfaturi hazlii. Nu te juca cu focul că te piși la noapte în pat. De ce? Nu-ți spune nimeni explicit. Cât e focul. Cum e. Cât durează. Pentru că te arzi! Dar focurile alelalte nu le ști... Și nu ști nimic cu certitudine!
Rilke are un vers sublim: "...dar este Unul care ține-n mână căderea asta nesfârșit de blând."
Și până la urmă poate tot ceea ce este important pe lumea asta este doar felul în care fiecare dintre noi resimte în ființa sa reiterată căderea asta blândă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu