Întotdeauna străbați mai ușor distanța ce o ai de parcurs dacă vizualizezi bornele din față. Să ști: atât se întinde, domle. Până acolo. Acela e țelul. Obiectivul meu. Am un hop de sărit. Și îl văd. Mă pot feri. Mă pot pregăti. Știu la ce să mă aștept.
Dacă e foarte greu parcursul, numești borna aia nenorocită: liman.
De cele mai multe ori când privești în urmă, reflectezi doar la reperele alea care ți-au cotit traiectoria vieții. P-alea ți le amintești! Și poate muzica aia când erai în călătoria dintre punctele esențiale!
Despre ce tot vorbesc!De fapt am auzit undeva, o melodie a unei formații care acum douăzeci și ceva de ani era desfințată de critica muzicală ca fiind prea comercială.
You're my heart, you're my soul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu