alaltaieri am dat intamplator peste un film romanesc, ceva... nu mai stiu ce, oricum nu am zabovit mult, imi plac filmele romanesti, imi placeau filmele romanesti... sunt unele absolut dementiale, balanta, iacob, de ce trag clopotele mitica, glissando, operatiunea monstrul si multe altele... acum insa incep sa cred ca am probleme cu urechile, la toate filmele romanesti la care am incercat sa ma uit nu inteleg ce vorbesc aia, nu aud, jumate din cuvinte nu le inteleg, aud doar niste murmure si mormaituri si dupa o vreme renunt, unu la mana... apoi sunt prea lungi privirile, in filmele noastre personajele se privesc lung, lung si indelung si din privirile lor eu, spectatorul, trebuie sa inteleg totul, textul, subtextul si pretextul, sunt atat de multe sensuri in tacerile si privirile romanilor nostri incat trebuie sa te uiti de mai multe ori la un film ca sa-l pricepi cum trebuie, si nu intotdeauna gasesc starea, eu cel putin, doi la mana...
altul era gandul, asta a ramas...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu