e decembrie, nu-mi vine să scriu nimic tocmai pentru că atât de multe îmi colcăie în minte, asta este melodia pe care o aud acum în ureche, ascultați-o, nu se potrivește cu nimic, nu cu decembrie, doar cu mintea mea, so http://www.youtube.com/watch?v=Sm8NCaI_ZkU, povestea merge mai departe...
mi-au venit în minte astăzi iarăși lucrurile simple, vorbele calde, puține câte sunt, câteva, cele care ne fac să ne simțim oameni, vorbele de drag, cuvintele de dor, prea risipite uneori, aiurea... e atât de simplu să folosim doar cuvintele care leagă și să uităm cuvintele care dor... de ce mintea noastră funcționează uneori ca și cum ar fi dușmanul nostru și face experiențe malefice pe sufletul nostru? undeva în vara asta m-am pierdut. undeva în vara asta m-am regăsit. între aceste momente, cândva, am pierdut ceva din mine... o notă, o nuanță, un la, un țipăt de surpriză, suspinul lui da, acolo, ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu