ce am înțeles eu: el este omul care se pierde, care vrea să fie mult deși are spaima că este puțin, cel care este sfâșâiat de proprii demoni încercând să-i vindece pe ai altora, cel care încearcă să fie bun conștient că în jurul său urâții conduc, cel care nu vrea să conducă ci doar să poată să-și exprime propria părere, nu vrea recunoașterea celorlalți deși în taină speră ca ceilalți să-i accepte viziunea originală despre lume, iubește cu furie, definitiv, fără cale de întoarcere și paradoxal, iubirea asta doare... el nu poate pune ochi portretelor sale decât atunci când îi vede pe cei ai sufletului, și trebuie să bea, să uite, să se drogheze, e dureros ca verbul a iubi să fie mai puternic decât verbul a fi, cum poți ascunde adevărurile pe care nu le poți ascunde, când ști lucruri pe care ceilalți nu vor încă să le știe, când ești cu un pas înaintea tuturor celorlalți, ce faci!... nimic, dansezi, zâmbești, iubești, pictezi, modelezi, exiști...
zeul meu romantic și beat de acum, Modigliani, modelează-mă... modiglianizează-mă!
2 comentarii:
cred ca asta se intampla in aproape orice om,vrea sa se exprime si ii este rusine si cand isi exprima ideea vrea sa fie originala si toti din jurul lui sa ramana uimiti,ceva gen rar dar bun:)),frumos in orice caz
dar asta nu se in fiece om?ii este rusina sa vorbeasca fata de un numar mare de persoane si cand vorbeste,va vrea ca ideea sau ideile lui sa fie geniale si privite cu admiratie.....imi place
Trimiteți un comentariu