la mulți ani

la mulți ani tuturor și să dea Dumnezeu anul ce vine să fie unul mai bun...

modigliani

ieri seară m-a sunat prietenul meu, artistul neînțeles, nebun, încolțit, înnebunit, cu glas când șoptit, când grav: sunt singur cu mine, beți amândoi, ne călcăm în picioare, povestim unul cu altul și nu ne mai înțelegem, camera asta îmi pare imensă, cutie... și bradul ăla împodobit parcă-i agățat de tavan, toate-s pe dos, luminițele sclipesc intermitent și vroiam să vorbesc cu cineva care știe să asculte, căci bătrânul revoltat din mine nu poate să tacă, ce zici, te bagi, să taci... un pic, cu mine, prietene... nu te țin mult...

...îți dai seama ce monstruos, imaginile pe care le avem despre viața noastră, noi bețivii ăștia cretini, eu și cu mine, nu se potrivesc, am așezat o oglindă pe fotoliul din fața mea, și prostul ăla pe care îl privesc în ea, îmi rânjește ca un cretin ce e, cică el nu-și mai amintește astfel, că întâmplarea nu a fost chiar așa, că albul era gri, și zâmbetul era plâns, că de fapt am reținut ceea ce aș fi vrut să fie nu ceea ce a fost de fapt, îți dai seama, întâmplările trăite împreună nu sunt la fel, nu vreau decât să mă trezesc, nu mai sunt sigur de ceea ce am trăit, nici de ceea ce simt, poate visez, ce zici, visez, nu...

...de fapt vroiam să-ți spun, și asta era disputa noastră, ceva despre amintirile care rămân și despre sentimentele care pleacă, despre cum poți spune ieri cuiva că e tot ce ți-e mai scump pe lume iar azi că e greșeala vieții tale, după ce îți poate părea rău, după dulceața glasului dintâi sau după ura scrâșnită din urmă, cum de se duce iubirea așa, spășită, încet, gheboasă, spre cimitirul sentimentelor târzii, cum... draku știe cum, zi, ști, pot să o încetinesc cumva, pot, ști...

...poate de-aia-mi plâng toate chipurile alea lungite, sunt ele însele o lacrimă, ele cad, zâmbetul lor cade, ca frunza aia a lui Rilke, rând pe rând, se scurg în ele însele, în mine, în nebunia mea, știi...

... da, știu modigliani, știu... crăciun fericit...

ninge mirific...

cuvintele nu sunt ce par a fi, le folosim pe cele pe care le știm, pe cele care ne plac și ne sunt familiare, uneori nu înțelegem un anumit cuvânt și ne e rușine să recunoaștem lucrul ăsta, mai poate fi vorba de înțelegerea deplină atunci, ce înseamnă comunicare până la urmă, să înțeleg mesajul celuilalt, nu? și celălalt pe-al meu, mare brânză...

cel mai bun prieten al meu folosea în situații deosebite, ca superlativ în descrierea a ceea ce vedea în jurul său, și chiar în privința a ceea ce i se întâmpla, cuvântul mirific, apusul de soare era mirific, răsăritul așișjderea, discuțiile noastre prelungite la o cană de vin atinseseră la un moment dat stadiul ăsta deosebit, mirific, era o inflație de mirific în preajma lui, adjectiva frumusețea și bucuria mereu astfel și leg cuvântul ăsta de ființa lui iar dacă îl aud rostit de altcineva, negreșit mă gândesc la el, și mi dragă uneori delicatețea lui, și blândețea pe care i-o regăsesc mereu în ochi, și care mi se pare mirifică ...

oarecum este jenant că astăzi atributul cel mai puternic este: super, orice poate fi super, superbun, supertare, supermishto, iar supersuper e gradul suprem de comparație,  blestematul ăsta de cuvânt poate fi adăugat la orice adjectiv...

prefer mirific! zăpada din iasară, așa cum cade ea din înalt, este mai degrabă mirifică decât super, iar blândețea ochilor prietenului meu în nici un caz nu o văd ca fiind supertare, pentru mine rămâne mirifică, na!                                          

decembrie, după prânz

duminică iar, faină iar, iarnă iar, dacă asta este iarnă, să nu-ţi vină să râzi de muţenia acestei ierni incapabile să rostească-n fulgi de zăpadă frigul...

din spatele ferestrei, dacă nu aş vedea copacii cheliţi de frunze, şi-nfriguraţi, mai că aş paria pe lumina asta blândă a soarelui că e din alt anotimp, george michael cântă lent, şi-ascult cu răbdare melodiile lui din celălalt deceniu...

aha, se ridică fumul din coşurile caselor altfel în decembrie, acum, asta era nefiresc în poza mea caldă de iarnă, mă pomenesc meditând la valoarea lui interogativă aşa cum se semeţeşte o vreme spre cer înainte de a dispărea...

postarea asta a mea are doar valoare de poză melancolică... 

so

today, tonight, i'm johnnie walker, the best man in town, the walker, kiss you, miss you, and other, no...

so, that is all, i don t have other words...

și n-am vorbit de legendele Greciei antice, nici nu știu dacă putem vorbi de toate câte sunt!

semne în decembrie

nu te cunosc, nu știu cine ești tu, te ascunzi mereu, fugi...

mă uit la întrebările astea care se ițesc cumva în luminițele alea jucăușe din ochi, jucăușe ca-n animele nipone, extraordinar, sunt un slab comunicator, vezi, mă simt scos la tablă, nu știu lecția, io vorbesc da' nu mă pricepe nime', măcar că vorbesc rar, ca-n bancul ăla, ce naiba de folosesc mereu cuvinte-ncâlcite, oi avea limba cu defect, că io le gândesc bine și le-amestecă ea nebuna de nu le mai deslușește lumea, că io așa cred totuși, că e plin de semne după mine...

și cine simte apropiere față de mine, mă va găsi cu siguranță, mai devreme sau mai târziu...

californication trei cu zece

de șase zile îmi spun în fiecare zi, seară: scrie! eul meu cu mâini care pot scrie nu aude, sau ăla care știe asta nu vrea să o facă, nu știu de ce, naiba știe...

i-am zis scrie despre campania asta electorală murdară și despre greață, despre toamna care nu mai pleacă sau despre iarna care nu mai vine, scrie despre încălzirea globală mai bine, întreabă unde mama drakului sunt fulgii ăia albi care de obicei cad din ceruri peste sufletele noastre în-gri-nate, scrie măcar despre omul care era cel mai bun candidat la scrutinul ăsta și cum chestia asta îți sună cunoscut, bate monedă un pic pe cum de avem mereu conducătorii pe care îi merităm, no să fim oameni niciodată, scrie și tu despre cum n-avem șansă, dezvoltă chestia aia cu "nu-i nimic de capul nostru... ", bagă ceva la interval, fă un intermezzo cultural, poetic, poemele alea de care vorbea criticul tău, inventează ceva...

eul meu mut, cu mâini, nu mă bagă în seamă, e un căcănar...

taci cică, uită-te bre la californication trei cu zece, e despre prietenie și dragoste și ce mai vrei tu, și pentru că asupra stării tale de sănătate nu mă pot pronunța cu precizie, uită-te de 7 ori, preventiv, într-o terapeutică a unui diagnostic nesigur...