Cum e să faci ceva când nu îți vine să o faci? Cum e să râzi când trebuie să fi pios? De ce mama draku' uneori lucrurile se potrivesc frumos și auzi și blues-ul ăla fain ca-n filme (în fundalul acțiunii!) și alteori nu! Păpușarul cel misterios dă vreodată socoteală? Cuiva? Da' io marionetă amărâtă pot să mă revolt?Cică începe o nouă zi, te trezești dimineața și îți spui, o să fac așa și așa, muncesc de îmi sar capacele cât muncesc, mă duc acolo și acolo, mă-ntâlnesc cu ăla și cu ăla, apoi stau, apoi beau o bere, vorba vine, apoi văd copacii și iarba cea verde, apoi mă odihnesc, ascult muzică, citesc o carte, mă întâlnesc cu tata, cu cine mai vreau eu, cu cine se mai nimerește și ăsta-i planul, Planul Meu, și vine unu' și zice: nete canci! nu mere! trebe ailaltă! du-te-n colo, hai încoace și-așa... și are Planu Lui... Și simți așa cum din rărunchi te ia o sete cumplită de gâlceavă, cum îți trec toate înjurăturile posibile prin minte și toate gândurile negre și ucigașe îți dau ghes, cum ți se-ntunecă privirea și nu mai contează decât urletul final ce ar vrea să zică: NU. GATA! Piei! Du te-n...
Da' pe urmă te gândești că ai șapte ani de-acas', că ești cu muuuuult bun simț, și înjurătura aia ți-o strângi mărunt între dinți, te temi de pușcărie și te mulțumești cu proiecția gândului criminal pe ecranul ascuns subtil în căpățână (îți scuipi și-n sân!) și atât. ( Nu pot să reproduc aici înjurăturile reprimate. Păcat! Poate aduceam o mică contribuție.)
Și zici: da' două dește pot ridica pentru întrebare? Da' totuși, io pot să zic nu? (Da' pot să zic că mă kak în planu' tău? Măcar atât! Please!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu