Gândul meu se pe-trece cu el însuși. Bate tactul mărunt, adastă, revine... toate trec până la urmă, întotdeauna trec, toate cad până la urmă, întotdeauna cad, rând pe rând, și frunza asta, și mâna asta și toate cele...
Iubirile-s ca frunzele, acu verzi, acu galbene, acu-i mai, acu-i octombrie, și uite așa mai trec vreo zece ani... Oare unde se duc ele rând pe rând?
Cică: "da' cin' ți-o zis, mă!" Nu știu!... Nimeni... Prin februarie.
Să nu-ți vină să cânți: primăvară care-ai fost/nu veni, n-ai nici un rost/poți să pleci, suntem reci/iarnă ni pe veci!
http://www.youtube.com/watch?v=Fxv6glO9UMs
Un comentariu:
A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamna?
A cunoaste - ce-nseamna?
A iubi - de ce ti-e teama
printre flori si-n mare iarba?
Trimiteți un comentariu