pădurea rotundă e trapez

şi nici bufniţele nu sunt ce par a fi... asta este mirarea de mirare care te cuprinde atunci când dai peste vestea-neveste, nepregătită, neaşteptată, care îţi spune altceva decât te aşteptai să ţi se spună... nimic nu e cum ai vrea să fie, lucrurile s-au schimbat, prezentul nu este aşa cum îl vezi ci aşa cum îl simţi, ochii mei sunt goi, nu te văd, nu te aud, nu ştiu cine eşti, nu ştiu cine sunt... nu îmi găsesc locul, nu îmi mai găsesc locul, nu cred să am vreun loc al meu, poate doar cel de veci pe care amuzat oarecum, mi l-am cumpărat acu 2 ani, în rândul întâi, în faţa bisericii, loc cu care mama mea nu a fost foarte de acord întrucât după părerea ei, umilă, era, este, prea apătos...

văzută din satelit padurea rotundă are o formă trapez...  

împăratu-i gol și are coarne

așa grozăvie mare am auzit astăzi, încât am rămas minute bune blocat neputând să-mi revin din uluială, incredibil dom'le... primul lucru post-grozăvie la care m-am gândit a fost povestea lui Andersen, Hainele cele noi ale Împăratului. povestea spune că unui împărat îi promit niște croitori vestiți, că-i vor face niște haine cum nu s-au mai văzut altele, așa, și lucrară frate ăștia zi de vară până seară, și-i luară măsuri după măsuri împăratului, ca la un moment dat, în ziua cea mare, așteptată de tot norodul, croitorii să se facă că îl îmbracă pe împărat, adică făceau gesturile ca și cum aveau ceva în mână, da' n-aveau nimic, împăratul tăcea mâlc, și se lăsa îmbrăcat, să nu zică ăștia că-i prost, că numai proștii nu văd hainele cele frumos croite. și iese împăratul să dea turul de onoare în fața palatului, și poporul nu zice nimic, aplaudă, deh, dacă măria-sa umblă astfel îmbrăcat, nu te pui, doar el știe ce e bine pentru prostime și împărățește deasupra ei. un copil zglobiu însă, uluit, se apucă de râs, și strigă: împăratul e în pielea goală, împăratu n-are haine, e gol... așa îmi amintesc povestea după treizeci de ani. ce e mai departe? nu mai contează...

după povestea lui Andersen, mi-a mai venit una în minte. cică unui alt împărat, sau poate tot ăluia, nu mai știu, la un moment dat i s-a întâmplat o ciudățenie. într-o dimineață, dându-și cu mâna prin păr, a descoperit niște zgrăbunțe. una în stânga și una în dreapta. s-a speriat împăratul dar n-a zis la nimeni nimic. și zgrăbunțele alea creșteau. și împăratul și-a lăsat părul mare, umbla numai cu căciulă ori își purta coroana pe cap. și s-a trezit împăratul cu coarne. bine, nu avea el coroane mari de cerb, da' așa niște cornițe tot erau. la un moment dat împăratul a vrut să se tundă, că prea avea mare părul. ce s-a gândit el, să nu-i afle slujbașii și norodul că are coarne, l-a chemat pe ciobanul care își păstorea oile la marginea împărăției. i-a poruncit să-l tundă și i-a spus că dacă spune cuiva ce vede, va fi gata de el, îi va lua viața. ciobanul l-a tuns, s-a speriat el nițel și apoi s-a întors la stâna lui, după ce i-a jurat împăratului că nu va împărtăși nimănui marea taină împărătească. dar acasă, ciobanul nu mai avea liniște, nici nu mai putea dormi bine, și se perpelea toată noaptea și toată ziua se frământa de așa taină... și la un moment dat, n-a mai rezistat și a mers la un copac și a șoptit în scorbura acestuia secretul. dar mai târziu a trecut pe acol' un fluieraș, care a rupt din copac o creangă, cu gând să facă un fluier, pe care să-l vândă la sărbătoarea împărătească ce urma să vină. a făcut fluierul, l-a dus să-l târguiască dar minune mare, la încercare, când sufla în el, fluierul zicea, nu fluiera: împăratul are coarne! împăratul are coarne!

și cum te pot prosti unii frate, că ei zic că e și tu te holbezi și nu vezi nimic, și ei zic că nu e, și tu privești buimac, și zici, ba e, cum să nu fie...

no. ș-am încălecat pe-o șa, și v-am spus poveștile așa... (mnezăii măsii lor!!)

din două-n două

50% din ultimele mele postări conțin ceva despre vreme, e cald, e frig, e bine, e soare, e nashpa etc. poate trebuie să mă fac meteorolog. că aștia oricum nu le mai nimeresc. mă fac un meteorolog mai special. io voi zice despre cum e vremea și nu despre cum va fi.

poate exagerez cu 50%. nu am numărat, da' no! 50% pare mai k lumea decât 32, 63% sau altă cifră cât mai exactă. avem cu toții o anume foame către exactitate. când suntem exacți părem competenți. când spunem de circa, aproximativ dăm o notă de derizoriu. deși de obicei folosim aproximarea ca să nu greșim. ai o marjă suficientă de eroare când spui circa 50% sau aproape 50%. adică poate fi și 49,9% și 42,37%. că e aproape. nu e departe. dar suntem savanți dacă precizăm două zecimale după virgulă.

scriu tot din două-n două zile. parcă... zici că sunt alimentat cu combustibil o zi da, o zi nu. mi-amintesc ce important era pe vremea lui ceaușescu, dacă tu aveai număr par la autovehiculul dacia, să ai un prieten cu număr impar. astfel puteai în fiecare duminică, vara, să ieși la grătare. sau la pescuit.

tot nu mă simt poet.

mă în-poetizează însă dispariția lui George Vasilievici, prea devreme dintre noi, și pe care de fapt nu l-am cunoscut dar a cărui absență acum conștientizată, îmi provoacă spaima că în sufletul meu, o anume bucurie, secretă și pe care poate aș fi putut-o avea, a devenit prin moartea lui, de neatins. o parte din cer, s-a sfârșit cu el.

http://www.trilulilu.ro/zoridevis/d4a0dc498766a8

două lucruri

azi a fost urât, ca de aprilie, o duminică ploioasă și rece. la două lucruri mi-a tot stat capul de ceva vreme, să le fac și dacă vremea a fost cum a fost, le-am făcut azi.

primul: să fac o omletă. cu cartofi, ceapă, puțin cârnaț, brânză... mă molipsesc de la Petrea. dacă făceam și poze, eram tare. și p-ormă puneam o piesă. omleta a fost delicioasă...

al doilea: să mă uit la Kill Bill, ambele volume. am constatat încă odată că Tarantino este absolut demențial. mi s-a făcut chef apoi de Pulp Fiction dar nu l-am găsit prin casă.

mâine începe o nouă săptămână de lucru dar cel puțin de pe lista mea cu de făcut am tăiat două jos. în seara asta nu mă simt poet. 

iam-iam

în urmă cu ceva vreme am descoperit un blog interesant și aromat, al unui reghinean, care postează cu predilecție mâncăruri pe care le gătește, cu poze elocvente, cuvinte ajutătoare și deseori simpatice iar la finalul experimentului culinar se întovărășește (și pe noi odată cu el) cu o melodie, de fiecare dată alta, care i se pare că se potrivește în ambient.

http://www.bucătăriepetrea.blogspot.com/

culmea  e că de câteva zile, gândul îmi e tot la ciupercile alea cu ardei la cuptor din 30 martie și la melodia de după. și nu mi-e foame...

invazie de bloguri

am citit undeva, în click, (da' io nu citesc click!), undeva în presa asta, că Boc își face blog și cont pe twitter sau facebook, careva, că e la modă (și probabil simte că nu socializează destul!), ce fain până la urmă, poți citi blogul oricui, să vezi ce-a mai făcut și să-i spui, dacă ai chef, punctul tău de vedere, lui Tăriceanu, Năstase, Boc. politicienii ăștia care ne influențează destinele cu deciziile lor. beton.

deși am dat din întâmplare peste bloguri care sunt de zeci de mii de ori mai captivante și mai autentice. și uneori mai roz.

călătorului îi șade bine cu marea

m-am delectat toată seara citind cele câteva note, din jurnalul de bord, al unor temerari care refac drumul goeletei L'Esperance din Toate pânzele sus de Radu Tudoran. o adevărată plăcere să citești deși atât de multe zile par a fi redate prin prea puține însemnări, ținând cont că au pornit vara trecută și sunt undeva pe lângă coasta Americii de sud, Brazilia probabil. sunt de găsit pe panzelesus.explorer.org.ro. ce fain de ei!

mă bate gândul să mai încep un blog cu călătoriile mele, atâtea câte au fost...

bucurie tuturor

astea, zilele de Paști, ar trebui să fie niște zile de liniște și împăcare, cu lumină... nu știu de ce eu mă simt însă ca și cum nu aș mai fi, mă simt absent de la sărbătoarea ființei, nepetrecându-mă, letargic... sunt iar Ochiul mut, livid și rece. de ce?

nu mă regăsesc în trupul și-n mintea pe care o locuiesc astăzi. dar în mod sigur va trece...

let's do it, Romania!

no, că tot vorbeam de un program comun, de o campanie de curățenie în care să se implice tot românul cu mic cu mare, am dat adineauri întâmplător, de un site, letsdoitromania.ro, care pregătește pentru septembrie 2010 o astfel de acțiune generală. excelent. let's do it!

1/2

pentru mine, într-un fel nu s-a încheiat întâi aprilie întrucât încă nu am închis ochii, dar oricum dezamăgirea mare este că n-am păcălit pe nimeni de ziua păcălelii. poate la anu'.