ar trebui sa inregistrez fiecare secunda, ar trebui sa redau fiecare clipa intr-o... intr-un... ceva, cuvant, o chintesenta de secunde si clipe si fapte dar amestec... acest creuzet al gandurilor mele cu ceea ce cred si cu ceea ce e... si nu iese nimic, nu iese chiar nimic, nu am chintesenta, nu am nici macar esenta, nu am ceva... (acum) doar o linie punctate cu de-votchka si ma intreb doar alaturi de ei... cum se face, cum se poate face sa nu fie, sa nu mai fie nimic... poate ca asta este, poate ca acesta este misterul care ma paralizeaza si ma tranteste cat colo, in inactiune, hamletian, intre alb si negru... nu poti rosti cuvintele oricand pentru ca si ele au un timp al rostirii lor, how it... oricum nu seamana, cu nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu