30 pe 31

ascult cantecul melancolic al celor de la 22-20'S (friends) si ma gandesc la limitarile noastre venite de dinainte de noi, si pe care daca le-am intelege am fi mai putin tristi si mai intelepti totodata, nu putem comenta asupra a ce nu putem ridica comentarii si nici nu putem ridica intrebari asupra a ce nu putem primi raspunsuri... a bine, putem intreba orice si comenta orice, daca in absenta unei minime deschideri culturale si a unui gram de constienta avem pretentia ca trebuie sa stim totul in cea mai nuda forma si ca totul poate fi scos la mezat... nu cred ca putem fi si gandi aidoma unui paparazzi, ca trebuie sa stiu totul, si ca trebuie sa dezvalui totul, si ca toti trebuie sa stie totul despre toti... e o prostie chestia asta, exacerbata de toata mass-media de acum in cautare si mare foame dupa senzational, viata mea e viata mea pana la urma, tautologie simpla, probabil ca linistea din urma se afla tocmai in absenta unor cautari inutile si fara finalitate practica, de ce draku sa ma intereseze ce faci tu cand nici cu mine nu stiu prea bine cum stau lucrurile, in ordinea fiintei mele problemele majore sunt in planul ochiilor mei, eu sufar, eu vad, eu fac, eu gresesc, eu gandesc, vazand astfel curiozitatile celorlalti sunt minore... atentiune: mai bine cititi carti, macar ramaneti cu ceva, cu televiziunea nu ramaneti cu nimic!