28

intr-un sfarsit de an... dupa craciun inainte de revelion, 28 decembrie, zona dintre, nenumita, cine stie cum, intre jaloane evenimentiale, zona de concluzii... ce concluzii!!... un an care se incheie, intr-un fel, altul care incepe... cuvinte fara finalitate, prostii in fond, prostii in fapt, nimicuri, sarbatori bucuroase, fericite, implinite... asta-i...

13 decembre

timpul descompus in silabe si vanturat sacadat poate fi inselator, poate da aparenta incetinirii sale, e ca si cum m-as juca cu un metronom si as putea crede ca mutand greutatea aia cand sus, cand jos, decid de fapt asupra curgerii vremii, ca pot apasa pe acceleratia vietii mele... 

23/XI

astazi nu am nimic de spus, parca granitele fintei mele nu sunt in regula, se misca, se strapezesc, devin translucide, translucente, dispar, zici ca nu mai am hotare, alerg in sus si-n jos fara rost, nu am un zid de care sa dau cu capul si-n care sa ma opresc, ma pierd in nimicuri in absenta peretelui ferm, nu mai constientizez limita, ma risipesc... ardeleanul ar spune ca trebuie sa iti zica cineva raspicat: ho, pana aici... dar daca acest ho care zagazuieste, care pune hotar nu este, eu sunt fara hotare, sunt ne-hotărât, hotarul meu este astazi intr-un loc pe care eu nu-l zaresc, altundeva, ma pierd in departele meu...

21/XI

trebuie sa nu mai folosesc formele verbului a gandi, e limpede doar, exist, gandesc... in seara asta vreau sa notez un alt banc fain pentru romanica noastra: zice-se ca badea gheorghe dadea la coasa, pe camp si pe deasupra lui aparu, la un moment dat un deltaplan care incepu sa ia tot felul de viraje curioase, badea gheorghe intrigat se opri din cosit si se puse pe privit, dupa o serie agresiva de loopinguri si planari deltaplanul se izbi de turnul bisericii satului, moment in care badea gheorghe isi da palaria pe spate, si se intoarce catre treaba lui, dand din nou cu coasa, murmurand printre dinti: ţară de kkt, atentate de kkt!

20/XI doi

cerul ca un ochi intins peste lume, nu... ochiul ca un cer intins peste lume, nu... lumea ca un ochi intins peste cer, nu... lumea ca un cer intins peste ochiul meu pleznit... da, parazitii sau ceva bolnav si grav cu starea mea de spirit intoarsa... ma gandeam la tipul ala care folosea nepotrivit cele trei puncte in suspensie, ma gandeam cum scriu eu, si de ce, cu minuscule, de ce urasc majusculele, noi toti putem alatura litere si sa formam cuvinte apoi fraze si deci texte, discursuri, rationamente, numai ca textele celor mai multi dintre noi sunt niste... bulshituri crase, ioi...

20/XI

duminica, foarte devreme, m-am gandit sa-mi fac un alt blog, cu o adresa x, pe care nu o va sti nimeni, obscura, ascunsa, si sa arunc acolo cuvintele care imi vin, ma gandeam amuzat ca daca voi crea o adresa de genul aghetftetdfcec.blogspot.com si nu voi face nici o legatura cu ea, nici un link, :), nimeni nu va da de adresa asta, va fi ca o strada care nu exista dar pe care locuieste totusi un om... eu, adicatelea... alt gand era sa scriu iar cu o frecventa impusa, sa imi dau deziderat si sa pun rand dupa rand, chiar daca totul va fi sau va parea devalmasie... mi-a trecut prin cap si chestia asta...

dreptul de a judeca

judecata inseamna a cugeta, a adãsta si a statornici asupra unor lucruri, adica a gandi si a stabili niste reguli pentru ceva, a emite o parere... pe de alta parte a judeca inseamna si a imparti dreptate fara partinire dupa o adanca cugetare; in ambele cazuri deci, cugeti, in ambele cazuri stabilesti, pui hotare, granituiesti... asupra a ce poti judeca?! asupra a ce te pricepi si ai calificare. in sensul deformat al cuvantului democratie insa, asupra a orice. poti sa iti dai cu parerea despre câte-n luna si in stele. de fapt intotdeauna trebuie sa vorbesc in cunostinta de cauza. nu stiu/ nu vorbesc. am prin urmare dreptul de a ma judeca pe mine, cel care intr-o anume faza se cunoaste... ma cunosc, ma pot judeca... nu cunosc/tac din gura...

intr-unul din feluri in iulie 2013

marea, cetatea, ploaia, ceata si iarasi marea... suprema conciziune, poate niste prescurtari neadecvate, doua luni, saizecidezile, pigmentate cu zile de reghin, grecia, syros, serifos, thira, heraklion, chania, oia, paros, firenze, pisa, san gimignano, chianti, aberdeen, edinburgh, inverness, aultbea, insula skye, loch ness, fort augustus, london, sovata, constanta, olimp, neptun, agigea, tuzla, mihai margineanu, liberty parade, popasul pescarilor, lacul melcilor, marea...

un fel placut, diversificat... m-as putea obisnui. 

in india, jaipur, la marigold hotel

am vazut iar un film fain, chiar daca mai tarziu... ori mai bine ca mai tarziu, pentru ca lectia faina este ca in final totul va fi bine si daca nu, inseamna ca inca nu este finalul... these foolish english.

the best exotic marigold hotel de john madden. judy dench si bill nighy. extraordinari...

ghilimelele mele

m-am gandit initial sa insirui niste cuvinte asemenea unor margele, unele dupa altele, semnificative si pline de intelesuri si talc iar apoi sa pun autorul, si ghilimelele evident, care sa arate ca sunt ale altcuiva dar m-au impresionat pe mine, acum, si aici, si ca mi se pare nemaipomenita alaturarea lor iar chimia pe care o secreta in mine, eu niciodata nu as fi reusit sa o descopar... am o carte in biblioteca cu citate din autori celebri, aforisme, vorbe mari... de-alea de se puneau pe promotii cu ceva ani in urma, poate se pun si acum... in fine, nu pun ghilimele, nu dau citate, nu-mi vine in minte nici un autor reprezentativ, nici o vorba mare, sunt melancolic, nostalgic, am ochii deschisi si zambetul spart... ma uit imprejurul meu, sunt singur... intr-un anumit fel ceasul acesta nici nu poate fi trait altfel, si am atat de multa uimire gandindu-ma amuzat la felul in care fiecare litera poate reverbera diferit in celalalt functie de tot felul de stimuli... sunt satul, bolnav, acasa, am crampe, plictisit sau nu sunt nimic din toate astea... cum poti descrie douazecisipatrudeore traite treaz in cateva cuvinte cuiva cu un ciclu normal diurn-nocturn, poti, nu cred... ce-ti trece prin fata ochilor, ce vezi, si ce-ti amintesti din toate acestea, nu cumva esti bolund, blestemat, beatificat de zeul ocrotitor al fiintei tale, merita sa incerci sa spui ceva, altceva, altcuiva, celuilalt de din afara ta... la prima instanta nu merita, dar daca intr-adevar nu ar merita atunci ce mai ramane important in viata asta... caci pare-se comunicarea, mesajul pe care cumva il ai, il sti, câtul tău este cel important, singurul... semnul tău transformat în artă, Z-ul ăla de la Zorro... :)))



 

The Giant Mechanical Man

nu am un comentariu semnificativ, trebuie vazut...

iar e de prisneag...

printr-o conjunctie favorabila si prietenoasa a planetelor sistemului nostru solar, astazi am ascultat si eu, norocosul de mine... incercand sa pricep si sa aprofundez oarecum, sindromul sau termenul psihologist de: patologie obstructiv huliganica uniform radiata... foaaaaaaarteeeeee complicat, si stintificios (!), am inteles tot, aproape tot, numai cu prisneagu' n-am inteles cum sta treaba... l-am intrebat pe mr.google care zice la primul search: Nu s-a gasit nicio definitie pentru: prisneag. betoooooon... cu castile pe cap, pendulandu-l de la stanga la dreapta, urland ca as vrea sa fie cineva langa mine cand mi-i pohui... adica cand mi se rupe cum traducea cineva pe-un alt blog, termenul...

sa fie de pofta...

 http://www.youtube.com/watch?v=d3GgFvm29Ig&feature=share&list=PLCsckldGJOKs4mHSd2bFDP8ZpO1iB7XEz,

cioburi

ma intorc inapoi si ies din mine... ma dau in laturi, privesc, in jurul meu devine parca in jururile mele pentru ca acum suntem doi, nici unul intreg, nici unul astfel normal, fiecare cu dorinta lui de implinire... nu e bine, niste cioburi ravnind sa fie iarasi o singura parte.

o scama

unele cuvinte iti sunt prietene. le gasesti nu stiu cum mereu in preajma. ai nevoie sa te exprimi, si iata, ele, cele prietene iti sunt la indemana. evident, unele nu sunt prietenoase, altele necunoscute, le intuiesti ori si mai rau nu le recunosti... riscul este ca daca cele ce stau in intimitatea ta sunt putine, sa le folosesti pana cand obosesti, si tu , si ele, si ceilalti...

am avut un gand. nu l-am prins dar am cules o scama de pe haina lui...

intre ghilimele

intrebarea aia care uneori ma framanta, mai ales noaptea, mai ales ploaia, cate cuvinte m-au cautat si nu m-au gasit, cate carti nu m-au scris, cate m-am risipit, cate as fi putut fi si cate m-am multumit sa raman, cat ar fi trebuit sa citesc si de cate n-am avut vreme, sau nu mi-am cautat sau timpul nu m-a aflat sau zeci de alte scuze penibile si care intr-un ceas ud, ca acum, ma-ntristeaza...

de aia uneori am senzatia ca sunt intre ghilimele si astept sa re-devin...
:)

21/22

marea ca o femeie nelinistita si de necuprins, adanca, frumoasa, calma ori tulbure, valurile ca o poveste intinsa discret ori ca o urgie salbateca si neagra, toate cele, si nimic, satisfactie si satietate, foamea de cald si setea de rece, ochiul meu gol, scarile alea nesfarsite care urca mancate de pasi, voci ragusite si glasuri stridente, cuvinte-ntr-o doara, sentimente bizare, amintirea unei dupa-amieze de vara de dupa ploaie, parfumul jilav, narile pline de praf, cruzimea nestiuta si inocenta a unui copil, sticlelele de lapte de pe vremuri lasate la usa, laptarul imbracat in halat alb cu oarece pete firave trecand punctual ca un rege sa le umple, melodiile de altadata, adrian romcescu, olimpia panciu, magnetofoanele cu viteze si fara, schimbul de benzi, de placi, apoi de casete, audio, video, cd, dvd, blue-ray, ps1, ps2, ps3... timpurile care se schimba, si lucrurile care nu, iubirile care dor si cele care mor, toate astea pe aceeasi planeta cu peste 7 miliarde de oameni... toate cele nespuse cu toate cele trantite in pripa, de-a valma iar cu-n zambet pierdut si mic in coltul gurii, prostii multe, 21/22 cine a ras de noi...

in martie candva

...trebuie sa recunosc o chestie incredibila, incep sa uit de blogul acesta, adica nu chiar asa direct, dar in cea mai mare parte a timpului pierd din vedere existenta lui, ceea ce mi se pare fantastic, l-am creat ca pe o oglinda a mea, un remember, un loc de pus amintiri, un presse-papier, ceva intim si deschis totodata, scriind chestiile astea ma intreb daca cumva aceste motivatii ale blogului meu nu s-au pierdut, nu mai e o oglinda, nu mai e un loc de pus amintiri si ganduri... atunci ce este! in februarie din anul acesta nu am scris nimic, macar ca am facut o sumedenie de lucruri faine, oare ma pierd incetul cu incetul sau incep sa imi uit fiinta... brrrrrrr!

get free

nu pot sa inchid ianuarie fara major lazer...

http://www.youtube.com/watch?v=ytIfSuy_mOA&feature=share&list=PLCsckldGJOKtJQtbkNJi_i8-zglEMtv97,

30 pe 31

ascult cantecul melancolic al celor de la 22-20'S (friends) si ma gandesc la limitarile noastre venite de dinainte de noi, si pe care daca le-am intelege am fi mai putin tristi si mai intelepti totodata, nu putem comenta asupra a ce nu putem ridica comentarii si nici nu putem ridica intrebari asupra a ce nu putem primi raspunsuri... a bine, putem intreba orice si comenta orice, daca in absenta unei minime deschideri culturale si a unui gram de constienta avem pretentia ca trebuie sa stim totul in cea mai nuda forma si ca totul poate fi scos la mezat... nu cred ca putem fi si gandi aidoma unui paparazzi, ca trebuie sa stiu totul, si ca trebuie sa dezvalui totul, si ca toti trebuie sa stie totul despre toti... e o prostie chestia asta, exacerbata de toata mass-media de acum in cautare si mare foame dupa senzational, viata mea e viata mea pana la urma, tautologie simpla, probabil ca linistea din urma se afla tocmai in absenta unor cautari inutile si fara finalitate practica, de ce draku sa ma intereseze ce faci tu cand nici cu mine nu stiu prea bine cum stau lucrurile, in ordinea fiintei mele problemele majore sunt in planul ochiilor mei, eu sufar, eu vad, eu fac, eu gresesc, eu gandesc, vazand astfel curiozitatile celorlalti sunt minore... atentiune: mai bine cititi carti, macar ramaneti cu ceva, cu televiziunea nu ramaneti cu nimic!  

californication 3

ar fi trebuit sa scriu prima data despre doi, dar despre doi nu pot sa adaug nimic... decat faptul ca urmeaza nebunia de trei.

un ianuarie promitator

am pe noptiera Parabolele lui Iisus de Andrei Plesu, Estul naivitatilor noastre de Gabriel Liiceanu, Luminile si umbrele sufletului de Petru Cretia, m-am distrat cu Peace, Love and Misunderstanding zilele trecute, mi-a placut Crazy Heart si The Words, Daniel Day Lewis joaca fain in Lincoln, si cred ca a meritat Globul de Aur, am descoperit doua noi formatii care canta teribil, Kaiser Cartel si Angus & Julia Stone, insa colac peste pupaza...

... a inceput CA-LI-FOR-NI-CA-TION! YUPPPPIII

:)

cantec

la un moment dat dintre toate sunetele din imprejurul tau, unele se amesteca miraculos si formeaza un cantec favorit...

http://youtu.be/XVd8tk78R00,