e mai, cea mai frumoasă lună, a florilor și-a gâzelor, și plouă, parcă cumva de 30 de zile plouă-ntruna, și eu de 30 de zile ascult, florile cum înfloresc, albinele cum albinesc, gâzele cum gâzâiesc, povestitorii cum povestesc, mincinoșii cum mințesc... și-așa mai departe, natura își urmează cursul, fiecare face ce știe mai bine să facă, și e firesc să fie așa...
am ridicat de câteva ori 2 degete să zic ceva și până mi-am dres vocea încercând să prind la-ul potrivit de diapazon, momentul trecuse, avea dreptate pitagora, întârzii câteva clipe în rostirea unui cuvânt și-ți dai seama că nici nu era important...
și în im-postura asta de pitagoreic mai degrabă am simțit că în ciuda acestei ploi interminabile, mai aproape îmi sunt paraziții decât alifantis... câștigul concret al acestei luni este că am citit femei de bukowski.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu