haloin în 31

luciditatea care în forma ei cronică te mal-formează insinuîndu-se periculos până în ultima fibră a ființei tale, nu mai poți dormi, nu mai poți clipi, ochii îți rămân și noaptea deschiși, nici de înghițit nu mai poți, e prea mare dumicatul și senzația continuă este una de vomă... și-n haloinul ăsta cumplit, îți rânjește unu' perfid, șmecher și superior de aceea: bă inteligentule! ca-n cântecul ăla... da' mie-mi fuge gândul mai degrabă la torționaru' ăla din cel mai iubit dintre pământeni, ăla cu cosoru...