momentul care trecuse

gândul netrebnic, purtător de-ndoială, neliniște și nesiguranță, rictusul scurt și amar al rațiunii, amestecate cu luna pierdută în mare și marea-nvelită de lună, orașul la o milă în urmă și cerul roșiatic împuns de catarg, bărci răzlețe-n orizont ori luminițe pierdute de cineva, drumul alb croit de la provă-nainte, valul ușor murmurat dedesubt, veselia contagioasă a prietenilor din spate, jarul țigării indicând drumul adevărat,

un cântec șoptit și-un cântec strigat, și-o clipă eu singur contrabalansând veselia din urmă...

și zici stai să dau cuvânt liniștii acesteia ce-o simt acuma dintr-odată cuiva dar ghinion, țârrrr-ul n-apucă să se lege de da și asta-i...

constat întristat apoi mai târziu că momentul împărtășirii trecuse...

 http://youtu.be/kuOJ5tfLhRM