de-a valma

asta poate fi un fel, special, de-a fi... nu cumva anume ci de-a valma, așa amestecat, nedefinit, indefinit, de toate laolaltă (deși unii zic că multe împreună nu înseamnă mai nimic, că-i risipire...), adicătelea ceea ce am văzut și simțit în zilele din urmă, poate fi mult și puțin, și definitoriu și nu... pe de-o parte, am descoperit cu ciudă (încă odată!) cât de bine potrivește cuvintele Liiceanu, pur și simplu mă desfăt cu ultima lui carte, și cred că verbul este bine ales, și ce substantiv fain se-nrudește cu el: desfătare! uau... am fost în munți... și-am descoperit, încă odată, (de parcă mai trebuia!), cât de mocicoși (murdari, din ungurește), hoți și șmecheri putem fi, noi, românii... țara peturilor!

o să vin cu completări dar un lucru am promis că îl fac, și anume să dau un sfat: nu mergeți pe transfăgărășan! drumul e prost, nesigur, obositor, cumplit... și după 40 de km de mers când într-a doua, când într-a treia, cu variațiuni de-a întâia, înjuri pe toată lumea și-ți pare rău pentru banii aruncați pe spoturi publicitare de ce țară faină avem... oricum, România rămâne mereu surprinzătoare!