mi s-a făcut dor de Andrieș, bizar, superb, cumplit în melancolia acestei zile, cea mai lungă din an, și care încă nu s-a pornit... lucrurile îmi sunt în geamantan, calendarul din perete-i vechi dar nu-l dau pe azi pentru mâine... ochiul care se oprește în clipe lungi, pe gene, peste timp, venind, revenind, mai mi-aduc aminte de-un nume de fată, câteodată, arareori... în fereastră-i cerul decupat, înrămat, cum o fi, eu nu mă găsesc nicăieri pe mine.
http://www.youtube.com/watch?v=fBPiOAEgSLI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu