câteodată nu vezi bine, ești prins în subiect și nu mai sesizezi adecvat proporțiile și culorile, nu mai ai distanța cuvenită, și pare că totul te apasă, că lumea se termină, devii pesimist, îți spui că atâta este totul de complicat încât nici nu îți mai vine să deschizi gura, prea multe verbe, prea multe cuvinte, subordonate înșiruite inutil, nu propoziții, nu fraze, ci râuri râuri, bleah, și te ia o lene, și nimic, și taci, las-o așa frate și ia o pauză, dispari, îndepărtează-te să vezi clar și să dai șansă revelației...
asta apropo de străluminare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu