Nu știu ce mi-a venit în dupamiaza asta... poate că e prea multă toamnă, poate că aș fi putut să merg să-l ascult pe Alifantis dacă aș fi știut că pot, poate că așa a fost dat să se nască azi blogul meu, poate că sunt gânduri pe care îmi vine să le scriu și pe care nu știu unde să le încadrez, le-oi pune pe blog, poate că e doar o modă care m-a prins și pe mine, poate că uite de-aia...
M-am apucat deci să-mi fac blog. Nu am mai citit bloguri. Așa că am citit acum primii pași. Am libertatea de-a face cum vreau. Asta am înțeles. Oi vedea ce-a ieși. Ardelenește ofcors.
Cele pe care le-am deschis, întâmplător poate, păreau să vorbească doar pentru sine. Sinele autorului. Păreau... Sinele lărgit.
2 comentarii:
nimic nu e intamplator
si eu am inceput sa scriu intr-o toamna, in noiembrie
pt ca...dar nu conteaza de ce
poate gandurile sunt ca frunzele cateodata se desprind de ram si zboara purtate de-o pala de vant
poate aici e liniste, o liniste placuta ca o emotie, poate aici ai anotimpul tau, ai Alifantis numai pt tine, poate ca de-aia uite...
..."Au incoltit in noi plopii,
iar nodul lor ne roade,
s/au ingalbenit in noi anii
fara a ciocnii cu noi vre/un pahar"...
...poate asta o fii motivul, s.au poate nu, cine stie...
indiferent de motiv, nu ma pot abtine sa de la complimente, pentru simplul fapt, ca admir felul prin care unii se regasesc in scrierile dumeavoastra.
Trimiteți un comentariu